ianuarie 29th, 2009 § § permalink
Voiam sa-ti aduc la cunostinta faptul ca eu sunt ala care iti asculta telefonul si stiu…tot ce e de stiut…
Stiu unde ai fost aseara, si cu cine, si de ce. Stiu ce ai cumparat ultima oara de la hipermarkert si cat ai platit si pentru cat timp ai lasat masina in parcare si la ce film ai fost, si ce actori jucau in el, si cat ai dat pe un meniu de popcorn cu cola, si in ce magazine ai intrat si la ce haine te-ai uitat…
Stiu de ce ai plecat azi de acasa si stiu cu cine te intalnesti…nu e sotia, dar nici nu o sa apari pe la televizor facand teste de fidelitate, stiu si de ce nu se va intampla asa ceva (pentru ca la tine e pe bune, nu e nimic regizat!)…stiu despre ce ai vorbit cu cel mai bun prieten al tau si pe cine ai barfit, stiu pe cine iubesti si pe cine urasti, stiu cu ce echipa tii si ce parere ai despre criza financiara, Basescu, Becali, Mircea Sandu, Obama, Bill Gates, Mitica de la Liga, Mutu, Popescu, despre selectionata de fotbal, de handbal, de volei, de kaiac…stiu la ce scoala invata copiii tai, la ce scoala ai invatat tu si de la ce ore ai chiulit, la ce teste ai copiat si cate pile ai in prezent…stiu cine iti asigura spatele si ce orgolii intretii tu insuti in cercurile tale vicioase, stiu unde-ti tii banii, in ce conturi, stiu sumele, stiu actiunile, iti cunosc punctele forte si cele slabe, stiu unde stai, stiu cand pleci, unde pleci, cand vii, cand iti pregatesti vacantele, cand ti-ai cumparat loc de veci…
Stiu pe cine apreciezi, pe cine nu suporti, stiu ca te uiti la talk-show-uri cu nasi si badici sperand sa nu auzi ceva care sa aiba legatura cu tine, stiu de ce anume ti-e cel mai frica si stiu ca ai asigurare la absolut orice…Stiu de cate ori ti-ai inselat sotia, si cu cine, si ce sex are persoana respectiva de fapt (chiar daca tu credeai ca stii mai bine)…stiu ca tii la imagine, ca stii limbi straine, dar stiu ca nu esti fanul actiunilor de caritate, stiu ca esti egoist si avar, mic, si ai un ego schimonosit si pervers…
Si stiu ca ai telefon…Stiu si ce firma e…Si ce model…Si cat te tine bateria…Si cate amprente lasi pe el…Si de cate ori l-ai scapat pe jos…Si ca nu te-a costat nimic…e bine sa fii tu…stiu. Si tu stii ca stiu si ca ascult. Te uitai la Big Brother? Gandeste-te ca nu s-a schimbat nimic, doar s-a dat o lege care imi da voie sa fac toate astea…si ma lasa sa aflu, d-aia stiu.
ianuarie 23rd, 2009 § § permalink
Hai sa va zic ultima barfa in materie de viata sociala, high-life bla bla bla… (=lipsa totala de ocupatie, un soi ciudat de frigiditate intelectuala cauzata de o preaslavire a banului in imbratisarea kitsch-ului trendy cool; inca nu e definitia din DEX dar sper sa tinda spre asa ceva).
In Romania (nu exclusiv, dar intr-o pondere semnificativ mai accentuata) s-a “extins” un obicei straniu de a masura gradul de “smecherie/relevanta sociala” al unei persoane, in functie de numarul de “referenti” care o pot recomanda, si in acelasi timp, desigur, care lasa de inteles ca o si pot proteja…Sa ma intorc la motto-ul “o mana spala pe alta?”. Ar fi utopic si melodramatic din partea mea, nu-i asa?
Sa zicem doar ca ne-am facut un obicei de a privi o persoana prin prisma a ceea ce ni se “recomanda” de catre un determinat grup de interese (personalitatea nu mai depinde de o concreta examinare a individualitatii, ci se rezuma la un ansamblu de input-uri si output-uri care vor influenta relatia unui individ cu societatea in care acesta incearca sa-si faca loc – pe scurt, ce are acesta de oferit, si ce i se poate oferi in schimb). Daca ma intrebati pe mine, asta nu face decat sa ne adanceasca un pic mai mult in mocirla ipocriziei…primitiv, dar asta e motorul societatii actuale.
Deci, tu al cui esti? O stim cu totii, de ce sa ne mai ascundem dupa deget? Se masoara valoarea unui om din perspectiva specifica a unui ritual de jertfa…sau universul tocmai s-a intors pe dos si au disparut ca prin minune insesi valorile care ar trebui sa gesteze hibernativ un fundament al societatii?
Traim inconjurati de pseudonime, de masti, de minciuni si inscenari, de mascarici si bufoni imbuibati de o autosuficienta opulenta, acel gen de jokeri fara acceptul si recunoasterea carora, multi nici macar nu ar exista, iar altii vor disparea asa cum au aparut…
Stii al cui sunt eu? Nu, nu stiu si nici nu ma intereseaza, am reusit sa ma cladesc fara pile, fara relatii, fara nepotisme gratuite, fara sa intind mana in spatele unor usi inchise si fara sa ma prefac, ipocrit si meschin, pentru a “linge” orgolii gratioase in speranta de a mi se oferi totul pe tava. Nu e nevoie sa cauti febril Animal Planet ca sa ai ocazia de a te delecta cu diversa fauna a junglei…ai tot ce vrei la indemana, pe orice post, chiar mai aproape decat ti-ai imaginat vreodata: televiziuni instrumentate, moderatori cu telecomanda, politicieni gangavi si incompetenti fluturand in diverse directii in functie de suava adiere a vantului politico-electoral, victime eterne si calai publicitari s.a.m.d …la infinit…
Chiar cred ca lumea s-a intors pe dos, pentru ca tot ce am spus pana acum parca nu face cinste unui high-class atat de stralucitor si elegant, ci, din contra, pare mai degraba o scena dintr-un sitcom de buget redus, ieftin si sacaitor…Mi-era mult mai bine fara televizor.
ianuarie 22nd, 2009 § § permalink
Sunt sigur ca ati avut ocazia sa vedeti la stiri un caz prezentat recent in legatura cu greva foamei la care Ctlin Damian, antreprenorul unei companii de constructii din Madrid, impreuna cu 13 angajati, a fost nevoit sa apeleze incepand cu data de 8 ianuarie, ca forma de protest fata de neplata datoriilor pe care firma spaniola Obrum le-a cumulat fata de acestia (am auzit variante diverse, pornind de la suma de 700.000 euro si ajungand pana la 1.500.000 de euro).
Daca nu va suna cunoscut, aveti aici un articol referitor la situatia in care se afla acesti romani (sursa Evenimentul Zilei): Români în Spania fac greva foamei pentru 700.000 euro.
Totusi, ce ma amuza pe mine cel mai mult este atitudinea “ambasadei” Romaniei in Spania [aici o sa fiu nevoit sa fac o mica rectificare, si anume: din punct de vedere juridic, rezolvarea acestui caz ar depinde exclusiv de competenta consulatului Romaniei in Spania, institutie diplomatica care prin definitie isi asuma un rol de asesor si asistent pentru cetatenii romani aflati pe teritoriu spaniol]… promite multe si face putine, adica pozeaza in obiect decorativ, declarand sinuos o oarece dispozitie de a se face de folos…Din experienta personala am putut constata cat de decis se “implica” acest consulat in intermedierea relatiilor stabilite in varii circumstante intre romanii aflati in Spania (in cazul meu, ca simplu student) si statul spaniol in sine.
Nu pot sa nu-mi permit, totusi, un mic semn de intrebare: daca la noi in tara, in eterna si fascinanta Romanie, institutiile care au fost investite cu datoria si responsabilitatea de a veghea pentru interesele noastre, dau gres…si o vedem cu totii in fiecare zi…la ce sa ne asteptam in afara tarii?
