Parte integranta a trecutului meu scolar, anecdota “olimpica” din cadrul Concursului de Limba si Literatura Romana “Mihai Eminescu” (anul e si el specificat…) Sa zicem doar ca puteti sa ma invinuiti pentru ca din acel moment nu s-au mai acceptat contestatii “personalizate”.
Din punctul meu de vedere, strict subiectiv vorbind, il consider unul dintre cele mai elaborate si argumentate eseuri pe care le-am realizat vreodata. Poate si pentru ca m-a ajutat sa inving sistemul?
De la nota 5.50 la nota 9.50 sunt totusi 4 puncte…la faza nationala a olimpiadei de limba si literatura romana (nu ma mai chinui sa adaug majusculele acelea ridicole si irelevante)…totusi…nu inteleg ce anume a produs declickul. Nici nu mai vreau sa inteleg de fapt, doar se zvonea cum ca ar fi fost un oarece concurs de “creatie”, dar justificarile va vor delecta cu cateva randuri mai jos…Ah, ce noroc! Nu am dezamagit pe nimeni…am luat premii si la faza nationala…cred ca au vrut doar sa ma motiveze.
Lectura placuta 
In atenţia Doamnei Inspector General
CONTESTAŢIE
Subsemnatul, elev în clasa a XII-a de invatamant liceal, solicita prin prezenta, reevaluarea lucrării participante la Concursul Naţional de Limba şi Literatura Romană – Mihai Eminescu - etapa municipală, desfasurat ieri, in cursul zilei de 11 martie 2006 in cladirea Liceului Teoretic „Grigore Moisil” Bucuresti , avand in vedere următoarele argumente:
*** Cerinţa:
Subiectul I
“Scrie un eseu despre specificul liricii narative, prin referire la o creatie literara studiata, avand ca punct de pornire urmatoarea afirmatie: << Narativul poate configura o experienta subiectiva (lirica), construieste lumi imaginare, dependente de temporalitate, ofera posibilitati specifice de ambiguizare si simbolizare >> (Rodica Zafiu, Naratiune si poezie). In elaborarea eseului tau, vei avea in vedere urmatoarele repere:
1. prezentarea a patru caracteristici ale modelului narativ, existente in opera literara studiata;
2. ilustrarea marcilor narativitatii, cu referire la titlu / subtitlu, tema, referent imaginar, repere spatiale si temporale (“lumi imaginare dependente de temporalitate”), scenariu narativ, secvente poetice, incipit, final, subiect liric / personaje lirice;
3. evidentierea caracterului simbolic al succesiunii de evenimente / al schimbarii unei stari initiale in textul ales;
4. comentarea indicilor textuali ai narativitatii lirice: timpuri verbale, indici ai persoanei, “vocea” narativa si discursul eroilor lirici, “procedee specifice de ambiguizare si simbolizare”;
5. prezentarea semnificatiilor simbolice sau alegorice ale personajelor (masti / roluri) si ale “experientei subiective” atribuite acestora.Caracterul abracadabrant al cerintei anterior mentionate, permite, in mod altruist si cu o subtila generozitate semantica (intr-o fatalitate a virtualitatii se pare), posibilitatea unei interpretari personale, subiective in ceea ce priveste selectarea creatiei literare expuse prin intermediul unui eseu structurat si argumentat…Sintagma creatie literara presupune in mod explicit o libertate selectiva mult mai ampla pentru elev si nu poate constrange factorul imaginativ al acestuia (atat timp cat exegeza sa poate fi analizata si evaluata din perspectiva ubicua a cerintei structurate), astfel incat prezinta o oarecare permisivitate latenta in alegerea operei tratate ca subiect.
In definitiv, alegerea creatiei literare “Maitreyi”, consacrat roman subiectiv (de factura Jurnal), a constituit o tema discursiva aparent fecunda pentru o constiinta non-scolastica de elev care presupune, empiric de altfel (in urma unei experiente anterioare in participarea de succes in cadrul altor evenimente de gen), un rol pro-originalitate al Concursului National de Limba si Literatura Romana – Mihai Eminescu. Asadar, pentru a explicita si motiva in mod obiectiv cauzalitatea selectarii Jurnalului “Maitreyi” sub imperativul estetic (aparent non-categoric) al conceptului de creatie literara, voi incerca argumentarea, sper fertila, a conexiunilor si rationamentelor gnoseologico-ontologice, “responsabile” indirect de elaborarea manifestului literar concretizat in limitele principiale ale eseului predat comisiei de evaluare.
Conform opiniei critice, (evaluata ulterior rezultatului obtinut la C.N. de Limba si Literatura Romana astazi, 12 martie 2006), ilustrata plastic in continutul incipitului exact al eseului dedicat de catre dna. Irina ILIESCU, studiului “Naratiune si poezie” al dnei. Rodica Zafiu, de altfel sursa a extrapolarii cerintei anterior redate:<< Pornind de la ipoteza ca „in masura in care se manifesta in textul poetic modalitatea narativa dezvolta strategii specifice care contribuie la efectul artistic al acestui tip de text”, Rodica Zafiu, lector universitar dr. la Catedra de Limba romana a Facultatii de Litere, Universitatea Bucuresti, realizeaza un studiu inedit al poeziei romanesti din ultimele doua secole, demonstrind cu argumente stiintifice si numeroase exemple posibilitatea anularii unei opozitii moderne care a conditionat mult timp receptarea textelor literare: opozitia narativ vs. poetic. Exemplele sint analizate in principal din perspectiva cadrului teoretic oferit de lingvistica textului si de analiza discursului, iar textele selectate apartin unui numar de 40 de autori, de la Ion Heliade Radulescu, Alecsandri, Bolintineanu, Eminescu, Macedonski, Cosbuc, Arghezi, Minulescu, Bacovia, Blaga, Barbu la Leonid Dimov, Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Emil Brumaru, Serban Foarta, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Florin Iaru, Mircea Cartarescu. Aceasta diversitate a etapelor si conventiilor poetice devine cu atit mai suprinzatoare cu cit concluziile autoarei nu vizeaza numai narativitatea recunoscuta a creatiilor unor poeti ca Alecsandri, Bolintineanu, Radu Stanca, St. Aug. Doinas, Leonid Dimov, ci si cazuri care contrazic interpretarile existente. Astfel, Eminescu, Gellu Naum, Nichita Stanescu sint exemple relevante pentru caracterul narativ, desi aceasta trasatura nu a fost considerata in general esentiala pentru poezia lor; in acelasi timp la Ion Minulescu, Marin Sorescu, Mircea Dinescu sint identificate mai putine procedee specifice, desi in interpretarile criticii literare li se recunoaste mai des caracterul narativ al poeziei…>>
(ESEU. Rodica ZAFIU, Naratiune si poezie Irina ILIESCU – Observatorul Cultural Nr. 68 12 iunie 2001 – 18 iunie 2001)Lectura generica a paragrafului respectiv nu constituie limitarea ermetica a selectivitatii responsabile din cadrul C.N. “Mihai Eminescu”, ci frapant, se contureaza sub forma unui contrapunct veridic, structurat axiologic in jurul a ceea ce ne este prezentata ca fiind opozitia narativ vs. poetic si nimic mai mult…Pentru un lector lipsit de inocularile corespondente unei asimilari optime a mesajului propus in “Naratiune si Poezie”, deci in eventuala eludare a respectivelor juxtapuneri ori interpretari conceptuale, am incercat nu o denigrare a functionalitatii cerintei, ci o subtila si eficace analiza a operei “Maitreyi”, din perspectiva abila si, de ce nu, proxima a indiciilor propuse, constientizand anumite repere cumulate in urma diverselor lecturi in domeniul vast al criticii literare, atat contemporane cat si clasice…
Rationamentul care a condus fatal, in urma unei perceperi logice a mesajului lax, eliptic al cerintei, la alegerea romanului “Maitreyi” il constituie o teoretizare “sui generis” a lumii subiective, “liricizate” generate in creatia literara aleasa (sintagma eminent generica, referent complex al unui spectru incomensurabil de manifestari literare, aparent nu exclusivist focalizata in perimetrul poeziei).
Excursul eseului elaborat ca rezolvare practica a cerintei, a vizat nimic altceva decat adaptarea integrala a textului abordat in mod unitar, definitoriu, la perceptele univoce impuse…Contest deci atribuirea de valoare nula a semioticii tratate in cadrul eseului propus spre rezolvare, avand in vedere o capacitate de argumentare si analiza eficace, de o persuasivitate inca inocenta dar generos fundamentata prin prisma cunostintelor acumulate pana la data concursului, cunostinte utilizate deloc manierist ori subiectiv, ci dimpotriva, cu constiinta treaza a obiectivismului evanescent care trebuie sa caracterizeze un eseu argumentativ transparent si extrinsec; acesta constituind numai un punct de vedere original, poate aristocratic ori excentric dar perfect valabil ca substanta teoretica…Astfel, voi stabili o succinta lista de referiri (regasite chiar si fugitiv in rezolvarea primului subiect al examenului), pentru evidentierea concludenta a conexiunilor stabilite, cat si pentru eventuala revalorificare a semanticii corolare acestora:*** Rezolvare “schematica” a cerintei, la nivel conceptual:
<< Narativul poate configura o experienta subiectiva (lirica), construieste lumi imaginare, dependente de temporalitate, ofera posibilitati specifice de ambiguizare si simbolizare >> (Rodica Zafiu, Naratiune si poezie)
Consumand rational prima parte a citatului propus ca indiciu spre o elaborare eficienta a eseului, am presupus ca fiind corecta si coerenta o referire la acest tip de “narativ” inzestrat cu “proprietati demiurgice”, de “construire a unor lumi imaginare, dependente de temporalitate”, urmarind traseul erudit propus de dl. Nicolae Manolescu in “Arca lui Noe”, inflexiune critica de o functionalitate documentara comprehensibila (“Arca lui Noe: eseu despre romanul romanesc” – Nicolae Manolescu – Bucuresti : ed. Gramar, 2004 – sectiunea “Ionicul” – capitolul “Jocurile Maitreyiei”):
- “incercarea eseistului de a sugera necesitatea depasirii socialului si psihologicului, in directia metafizicului” ~ trimitere spre Meditatie, specie a genului liric “nu neaparat in versuri” prin definitie; – pg. 457
- “the stream of consciousness” interpretat ca “vorbire traita”, in dezacord cu teoria renuntarii la sintaxa propusa de R. Bourneuf si R. Ouellet in “Universul Romanului” ~ configurarea experientei subiective, lirice. – pg. 459
- instalarea “naratiunii ca forma readaptata a mitului si a mitologiei la constiinta moderna” – pg. 460
- impunerea “personajelor mitice, personaje care participa in chipul cel mai deplin la drama existentiala” ~ v. personaje lirice ori personaje inzestrate cu o capacitate senzoriala de a confirma o stare exterioara constiintei profane, deci debordand de substanta lirica. – pg. 461
- “alunecari pe de laturi, scapari din condei, paranteze, ezitari” / “criticismul permanent treaz forma a fosilizarii mintii” / “luciditatea simpatetica” / “experienta ca nuditate desavarsita si instantanee a intregii fiinte” / “autenticitate. A trai tu insuti, a cunoaste prin tine, a te exprima prin tine” – v. modelul narativ, “procedee specifice de ambiguizare si simbolizare” – pg. 462
- Pg. 466 – referiri la “Manon Lescaut” “Paul et Virginie” sau “Le Roman de Tristan et Iseut” (cf. R.M. Alberes in “Istoria Romanului Modern”, cap. I Romanescul Primitiv: De la baroc la emotie si la impudoare, romane baroc transcrise in proza si continuare in serie a aventurilor romanesti versificate, patetismul, placerea emotivitatii, inceputurile analizei intime) ~ fuziune ingenua roman-romant.
…s.a.m.d…+ v. R.M. Alberes “Istoria Romanului Modern” Ed. Pt. Literatura Universala, 1968
>>> cap. I Romanescul primitiv: de la baroc la emotie si impudoare / cap. V Romanul polifonic si romanul-fresca / cap. IX Explorarea straturilor profunde / cap. X Cucerirea adancimii / cap. XI Dincolo de roman: metamorfoza / cap. XII Arta romanului si romanul ca arta / cap. XIX Dincolo de real: romanul liric si alegoria / cap. XXIII Proteu sau vocatiile romanului. – lectura a carei substante a constituit mare parte din “hyle”-ul ontologic al eseului alcatuit.Si exemplele pot continua pe aceeasi linie strategico-logica a unei cauzalitati formale, lipsita de tergiversari subiectiviste:
*** ilustrarea marcilor narativitatii, cu referire la titlu / subtitlu, tema, referent imaginar, repere spatiale si temporale (“lumi imaginare dependente de temporalitate”), scenariu narativ, secvente poetice, incipit, final, subiect liric / personaje lirice;
Cu rezolvare practica in asimilarea si reproducerea cvasi-structuralista si profund argumentativa a informatiilor existente in studiul elaborat de dl. Nicolae Manolescu.
v. de asemenea valorificarea conceptuala a Jurnalului – “JURNALUL – ROMAN AUTOBIOGRAFIC de Mihaela Albu” unde:<< Ţinând cont de proteismul genului narativ (calitate unanim recunoscută), de capacitatea sa de acceptare permanentă a noi şi noi formule, ne-am pus întrebarea: de ce n-am putea încadra şi Jurnalul în categoria mai largă a povestirii? În romanul propriu-zis un narator povesteşte despre alt (alte) personaj(e), dar se povesteşte implicit pe sine. În Jurnal, scriitorul se identifică cu naratorul, devenind el însuşi personajul principal. Între identitatea scriitor – narator – personaj şi nonidentitatea scriitor – personaj credem că rezidă diferenţa dintre cele două formule epice. Altfel, amândouă relatează evenimente sub imperiul factorului timp, se adresează unui lector, îşi conduc relatarea ţinând cont de acesta şi i se adresează chiar din când în când. În plus, în locul fragmentării naraţiunii pe capitole, care este specifică romanului propriu-zis, ar putea fi considerată ca un alt tip de fragmentare şi divizarea temporală a evenimentelor propuse spre lectură. Mai mult, ceea ce reprezintă schimbul de scrisori din romanul epistolar poate fi interpretat pentru jurnal ca fiind derularea evenimentelor datate, iar printre modurile narative jurnalul intim poate concura cu procedeul monologului interior din roman. Când nici cel puţin convenţia datării nu mai este respectată şi nici chiar cea a succesiunii cronologice, încadrarea textului în genul jurnalului nu-şi mai găseşte justificarea şi poate fi uşor transferat în categoria naraţiunii, o naraţiune monologică de un tip special. Jurnalul poate fi astfel identificat în principal prin ceea ce în Teoria literaturii Wellek şi Warren numeau „persoana întâi lirică”, cea care este identică cu persoana întâi a autorului, opusă celei „eseistice”. >>
+ v. Wellek R., Warren A. Teoria literaturii – Buc., 1967.
v. O deosebita explicitare a Jurnalului – (revista Vatra, nr. 5-6/ mai-iunie 2005 – „Radu Petrescu (aproape) prin el însusi” de Cristina Popa Ceva despre contextul receptiv), din care se poate spicui esential urmatorul paragraf reprezentativ pentru exegeza in cauza:
<< Jurnalul ar fi cea de-a treia proza si, poate, cel de-al treilea stil. Notatiile zilnice cuprind detalii ale vietii de zi cu zi, gânduri legate despre proza sa, referiri la lucrari …universale. Nu întâmplator se afla Jurnalul prezent în volumul de Proze. Ca opera literara jurnalul capata valori multiple. Este un alt fel de a face literatura. Aici nu mai exista o unitate de ansamblu, iar relatia narator, autor, personaj sta sub semnul echivalentei. Eul empiric se metamorfozeaza într-un eu livresc, estet, iar o data cu el si realitatea empirica se transforma într-una de hârtie, ea fiind supusa viziunii livresc-subiective a autorului. Cea mai lirica forma de epic este tocmai aceasta „specie” a jurnalului. Demiurgul se creeaza pe sine însusi, se dezvaluie însusi motorul …creator în chiar inima volumului Proze .>>
*** prezentarea semnificatiilor simbolice sau alegorice ale personajelor (masti / roluri) si ale “experientei subiective” atribuite acestora
Dupa cum se poate lesne observa in sens larg pe parcursul lecturii, fiecare punct de reper, fiecare informatie conectata „a posteriori” cu individualitatea originala a complementaritatii, isi are reflexul contemporan, critic si estetic in literatura de specialitate, neconstituind deci eventuale refulari ale unui pseudo-intelectualism excentric si lapidar…Indiciul de mai sus a presupus confirmarea unor referiri stricte si evidente la epilogul expunerii „Jocurile Maitreyiei” din „Arca lui Noe”, regenerand oarecum vitalitatea metafizica a simbolisticii, a devenirii prin mit propusa arhetipal in literatura eliadesca: in cazul „Maitreyi” confirmandu-se impulsivitatea pasionala, psihologica, eminamente lirica a Jurnalului ezoteric, ticsit de intrarelationari fecunde, atat politico-sociale cat si interumane, senzoriale sau de simbolizari ori hermeneutici latente in ceea ce priveste modul de perceptie/diagnosticare a personajelor-roluri-voci poetice, lirice…
*** Concluzia “asertiunii”…
Nu doresc prin prezenta o supra-evaluare indiferenta a lucrarii predate comisiei si in nici un caz contestarea competentei practice a acesteia…Doresc numai revalorificarea sa din punctul de vedere obiectiv, atribut ce ar trebui considerat in mod imperativ determinant in cazul unui Concurs National de creatie, nu din spirit adolescentin de fronda ci mai degraba cu speranta unei expansiuni a orizonturilor formale, a unei inclinatii favorabile spiritului inovator, cel care incearca si testeaza teritorii inainte inaccesibile. Asadar, ghidat de curiozitatea si “tentatia” originalului, am incercat sa prezint “Maitreyi” asa cum incepusem, in niciun caz manierist sper, inca de la faza pe sector a C.N. de Limba si Literatura Romana, in lumina benefica a liricii, in spectrul introspectiei generatoare de universuri exoterice si de incomensurabile valori spirituale, de un vast potential metafizic…Contrapunctual si decent, granita dintre liric si epic putea fi eludata in acelasi mod “ipotetic” in care dna. Rodica Zafiu a realizat un intreg studiu…Nu caut recunoasterea unor merite pe care nu le detin dar inflexibilitatea baremului, trebuie sa recunoasteti, ucide multe constiinte, care, de altfel, s-ar fi putut dedica mai mult decat voluntar studiului aprofundat al materiei in discutie…
Ma simt nevoit sa recunosc prin prezenta “aducere la cunostinta”, faptul ca etapa municipala a C.N. de Limba si Literatura Romana a constituit pentru mine o mare si insipida dezamagire…Nu neaparat in urma scaderii drastice a nivelului personal de evaluare (pornind de la nota de 9.70 la faza pe sector, si culminand abrupt in jurul calificativului de 5.30 in cazul evaluarii de fata), ci in urma constientizarii unui adevar inadecvabil progresului, cel putin literar: nu-mi doresc o “revolutie” brusca a eficientei sistemului educational, doar evidentierea mai putin frapanta si abjecta a servitutii mimetice, al acelui tip de “intelectualitate”-kitsch, canonica, caracterizata exclusiv prin fixisme artificiale, de “copiere/clonare” informationala, in detrimentul steril al intentiilor congruente ale originalitatii…
In eventualitatea unei reevaluari din punctul de vedere al originalitatii materialului prezentat si argumentat nu doresc a influenta in vreun fel opinia ori viziunea deja inchegata a comisiei si nici nu-mi doresc insusirea pozei de victima a decadentei ori a racursiului deviant pe care il adopta incorsetata, tendinta literaturii romane…Eu nu mai pot spera in ceva mai bun pentru ca am incetat sa mai cred intr-un sistem devotat valorificarilor realiste si tind spre o sensibilizare a propriei constiinte, cea care imi dicteaza in surdina tristetea melancolica a utopiei in care credeam pana acum…
Prezentul manifest nu survine in urma resimtirii unui imbold “de fronda”…Prefer sa consider argumentul exprimat drept o cale de mediere a unui insucces atat poate personal (deoarece nu am reusit sa ma supun integral si fara drept de apel “sistemului” si imperativelor acestuia), dar mai ales suprastructural, in sensul caruia nu pot sa nu identific aceasta eludare a originalitatii ca raspuns firesc la furnizarea unei cerinte confuze dar si limitate, cenzurii…
