- prima parte: ”între apocalipsă și sfârșitul lumii” -
Ultima știre referitoare la o eventuală ”apocalipsă” a survolat letargic mass-media fără să producă măcar un minim de îngrijorare în rândul celor 500 de milioane de locuitori ai Terrei, ceea ce reprezintă o relativă aproximare a numărului de supraviețuitori rămași în urma celui de-al Treilea Război Mondial, conform recensământului realizat acum cinci decenii, cu ajutorul unui mega-server Facebook, activabil în situații de urgență. Problema esențială a acestui mega-ultra-hiper-server a fost una aparent mega-ultra-stupidă: se presupunea că ar fi fost conceput ca ”valvă de siguranță”, având o durată de funcționare irevocabil egală cu durata unei unice comenzi executabile: execută comanda și se închide definitiv – sincer, nu cred că și-a atins scopul pentru care fusese creat de fapt – dar cine să recunoască faptul că ascunde sistemul principal de autodistrugere a infrastructurii informatice la nivel mondial? Un sistem camfulat între alte mii de mega-servere aparent identice, destinate realizării de backup-uri periodice, activat în cele din urmă din nevoia de a scana interfața terestră, în vederea realizării unei simple statistici de supraviețuire: câți au supraviețuit războiului și unde se află? Ironic, nu? O teorie a conspirației cu iz de banc sec.
7 mai 2152. azi.
Din poveștile bunicului meu am înțeles câte ceva despre desfășurarea celui de-al Treilea Război Mondial, supranumit ”Bubble” (poreclă meritată, de altfel, având în vedere înlănțuirea de ”bule” care au condus inevitabil la depolitizarea completă și eradicarea oricărei forme de guvernământ, la eliminarea sistemelor de valori, divizelor, activelor și derivatelor financiare, a băncilor și a valutelor, dar și la deschiderea masivă a accesului supraviețuitorilor acestuia la programul Survivor – proiectat ca nucleu al reconstrucției tehnologice imperativ necesare în eventualitatea producerii unei reduceri bruște a numărului de locuitori înregistrați de către serviciile internaționale de cetățenie: erai ”înregistrat” dacă serviciile respective ți-ar fi implantat la naștere chip-ul RX-2, de mărimea și mobilitatea unei furnici). Am și eu chip-ul ăsta. La început toți credeau că le va simplifica viața. Fiind un chip mobil, înregistrează orice fel de gând, mișcare, proporție, disfuncție, boală, impuls al corpului gazdă, stochează toate informațiile ca mai apoi să le transmită Centrului de Evidență a Populației cu o periodicitate precisă, direct proporțională cu frecvența cardiacă a fiecăruia: la fiecare bătaie de inimă, află totul despre tine. Așadar, știu când te îmbolnăvești, îți trimit un echipaj medical sau tratamentul corespunzător; în magazine, îți afișează toate hainele în funcție de proporțiile corpului, gusturi, așteptări, ori evenimentul pentru care ai avea nevoie de o ținută anume; în restaurante, baruri ori cantine, te servesc utilizând același mecanism, doar știu ce-ți place, ce alergii ai, dacă ai participat în cadrul vreunui program de dezalcoolizare ori dezintoxicare; știu când ai de gând să încalci legea, sau chiar când în subconștient ți se formează primul indiciu de dezobediență, răzvrătire sau frondă, știu când vrei să înjuri, să lovești, să descoperi un mod de a-ți îndepărta chip-ul, știu dacă vrei să te sinucizi, dacă vrei să fugi, și unde te-ai duce, știu și ce visezi, știu tot, chiar și ceea ce nu ți-ai fi imaginat vreodată că ar ajunge să știe. Și acționează în consecință. Preventiv, dar taxativ, dur și violent. Au început cu simple amenzi, mustrări ori atenționări, dar au evoluat rapid spre încarcerări, torturi și răpiri, sau chiar execuții. Au instituit principiul justiției-flash: pedeapsa vizează orice manifestare anti-sistem, începând chiar cu primul impuls, primele zămisliri ale unui gând, fie acesta cel mai obscur tremur al conștiinței tale. Un nou compromis social, dar și cel mai periculos, un compromis ireversibil: îți cedezi dreptul natural de a-ți fi propiul tău stăpân în schimbul unei speranțe de mai bine, în schimbul unei himere a reconstrucției unei societăți hiper-cangrenate de interese antagonice înmlăștinite în mizerii politice și demagogii perfide, creatoare de monopoluri monstruoase hrănite cu inflație, boli, sărăcie și neîncredere, și puse în slujba acumulării de putere, plătite cu prețul stabilității mondiale, începând cu dimensiunea primordial-economomică a acesteia, și sfârșind cu cea morală, înecată în alibi-uri însângerate de sudoarea generațiilor subjugate de îndatoriri impuse.
