Imaginează-ți că stai tolănit, undeva pe un acoperiș de bloc, într-o noapte tăcută de vară. Lungit pe spate, cu mâinile împerecheate în jurul capului, fixezi cu privirea hipnotizată un cer parcă prea întortocheat. Și te apuci să numeri stele, cu o răbdare tâmpă și naivă: vezi cum unele dispar, altele te orbesc, câteva cad, multe te mint și o rup la fugă, rând pe rând, în avioane pâlpâitoare… Tu le pierzi șirul, o iei de la capăt neîncrezător pe altă bucată de cer. Cam la fel se întâmplă și cu prietenii pe care îi ”numeri” de-a lungul vieții.
Majoritatea se ciocnesc de tine tangențial, îți scutură neglijenți praful de pe umeri și pleacă mai departe, lăsându-te exact așa cum te-au găsit. Nu îți dau, dar nici nu îți iau. Își rezervă, poate, libertatea de a te rosti la un moment dat, sau de a-și aduce aminte de tine din când în când, într-un flashback existențial.
De colegii de clasă o să-ți aduci aminte mereu cu drag, doar v-ați completat reciproc copilăriile, ca pe niște albume cu abțibilduri greu de găsit. De la ea copiai tema la biologie, cu altul te băteai în fiecare săptămână înaintea orei de istorie. Cu ei chiuleai ca să alergați mingea în curtea școlii până vă ochea doamna directoare și vă expedia ramburs în clasă. De ea te îndrăgostisei prin clasa a 3-a, îi scriai bilețele pe care le abandonai cică indiferent în bancă. Cu el vorbeai mereu…înainte de ore, în timpul orelor, după ore…adormeați în povești nesfârșite, până seara târziu, când părinții vă dădeau deja dispăruți. Cu ea te certai mereu, deși știai foarte bine că te place în secret dar nu va recunoaște niciodată. Cu el stăteai în bancă, lui îi puneau notă chiar și atunci când era absent. Ei fumau în spatele școlii și se distrau adunând frunze, drept pedeapsă. Unii făceau ore undeva vis-a-vis de școală, alții curățau zăpada. Ele aveau tamagotchi, ei, sadici, îi omorau. Ele aduceau fursecuri, ei ascultau Backstreet Boys, și BUG Mafia, și Eminem…Cântau la unison. Câteodată jucau sticluța și adevăr sau provocare, și se sărutau pe întuneric. Cu ei pregăteai scenete, și serbări, făceai poze, concurai în emisiuni moderate de cocoși colorați și înghițeai zăpadă. Ele plângeau. Și ei scrijeleau oracole, abuzau de ”idem”. Și aveați lumea voastră, erați indestructibili. Vă puneau absețe, vă dădeau afară, vă ascultau, verificau teme, ieșeați la tablă, dădeați teste…dar erați voi, unici și inepuizabili, nu aveau cum să nu vă iubească oricum. Cum nimic nu e pentru totdeauna, ați plâns împreună o ultimă dată, îmbrăcați în robe negre, și v-ați luat zborul.
De colegii de liceu, poate câțiva alții… Un crush ascuns, undeva între gimnaziu și liceu, zile întregi pierdute prin curtea școlii, punând la cale farse stupide, jucând baba-oarba cu profesori grăbiți, lovind mingi de colo-colo…fără griji, undeva în afara timpului unde vântul bate invers, acolo unde încăpeam cu sutele pe un rând de scări înguste. Te găsesc pe Facebook, îți aduci aminte de ei, poate s-au schimbat sau poate nu. Unii cu familii, copii… Alții cernuți printre meridiane îndepărtate. Puberii ăia cu care te bâțâiai pe ritmul melodiilor de baluri îmbobocite, cu ani în urmă.
Cu unii te reîntâlnești, ajungi să-i redescoperi, sau pur și simplu să-i cunoști de la 0. Nu mai sunteți copii, trecuți de asteniile adolescentine și răutațile liceene, vă lăsați surprinși unul de celălalt. Poate că nu îi vedeai niciodată, poate că erau prea mari, sau prea mici, învățau prea mult (ori chiuleau la fel de mult). Acum, nimic din toate astea nu mai contează… Începe un nou joc, cu aceeași distribuție, dar se propun alte reguli. Jocul se desfășoară mai nou într-un spațiu care se micșorează pe zi ce trece, o lume în care grupurile sfârșesc prin a se întrepătrunde violent, lubrifiate de mirajul ”proximității” virtuale.
Avem vreo 14 cunoștințe comune, mă risc să te ”împung” ștrengărește, poate-poate…Prinși în epicentrul boom-ului rețelelor de socializare, ne-am văzut centrifugați spre obsesia de a ”colecționa” prietenii, grupuri, evenimente și etichete. A intuit bine Aristotel, săracul, că omul e în esență un ”zoon politikon”, deși nu cred că la momentul respectiv își imagina cum anume îl poate cangrena dimensiunea asta hipersocial(izat)ă.
Prieteni, amici, cunoscuți, tovarăși. Multe nuanțe ale aceluiași concept, mult prea volatil pentru putea fi încapsulat într-un singur cuvânt, atotcuprinzător. Aici nu o să găsim niciodată ”unul și bun”, pentru că există mult prea multe scenarii cu interpretări infinit posibile.
Avem: prea mulți cunoscuți, mulți amici, câțiva tovarăși și unul-doi prieteni( în adevăratul sens al cuvântului).
”Prieteni” care te caută doar dacă au nevoie de ceva de la tine, dacă vor să îi ajuți și nu au altă opțiune. ”Prieteni” care nu te vor neapărat în viața lor dar te acceptă și îți tolerează intromisiunile cu prețul unui interes, pe care o să-l manifeste la momentul oportun. ”Prieteni” care o să se poarte mereu frumos cu tine atunci când te au în față, dar nu o să ezite să te pună la pământ în momentul în care le întorci spatele. ”Prieteni” care nu și-ar aduce aminte de ziua ta dacă n-ar exista Facebook-ul (săracul Zuckerberg). ”Prieteni” doar dacă au nevoie de bani, sau până uită să ți-i mai dea înapoi. ”Prieteni” care îți fac umbră asemeni anemonelor comensuale, ciugulindu-te bucățică cu bucățică. ”Prieteni” care te invidiază, se bucură de căderile tale sau chiar le provoacă. ”Prieteni” de pahar, care după o mahmureală zdravănă uită că exiști…
Să nu dramatizăm…există și prieteni durabili, de încredere, persoane care nu te trădează, care știu și pot să te asculte, să păstreze un secret. Prieteni care te ajută în momentele grele, fie măcar cu o vorbă bună sau cu o palmă peste ceafă, dacă cumva nu-ți mai ajungi și se văd nevoiți să te tragă de picioare, înapoi pe Pământ. Prieteni care îndrăznesc să fie sinceri, să te muștruluiască la nevoie, să împartă cu tine atât lucrurile bune cât și pe cele rele, 24 de ore din 24, necondiționat. Prieteni care ți-ar răspunde târziu în noapte, care te cunosc mai bine decât te cunoști tu însuți. Ei îți anticipează mișcările, gândurile, îți simt supărările chiar înainte să apuci să rostești un cuvânt, și te fac să zâmbești atunci când îți pierzi speranța.
Mai există anumiți prieteni-surpriză. Persoane care intră în viața ta, impetuos și vulcanic, lăsând în urmă valuri de fum și gust de cenușă. Sunt acele persoane cu care intri în contact poate din greșeală, pentru scurt timp, dar apar în acel oportun moment, undeva la răscruce de gânduri (purtători de ciudate datorii karmice?). Și te împing. Îți dau bobârnacul ăla de care ai nevoie ca să găsești puterea de a o lua de la capăt. Apoi se evaporă, dispar la fel de neașteptat și spectaculos, gravându-ți aprenta incandescentă pe retină. Sau…prieteni-redescoperiți în acele persoane cu care ai avut o conexiune anterioară incompletă, poate superficială, limitată de însuși contextul în care v-ați relaționat la momentul respectiv. Intersectați pentru a doua oară, o luați de la capăt de acolo de unde ați plecat, parcă puțin mai maturi, capabili de a închega o relație reciproc benefică. Chiar prieteni in-perpetuum, cu care, indiferent de parametrii spațiu-timp, reușești să menții o conexiune deschisă, ancorată în realitate, într-un prezent pe care îl împărțiți amândoi cu poftă, unind colțuri de lume diametral opuse.
Și poate că mai există alte categorii, alte clasificări și statistici. Dar să lăsăm undeva departe pragmatismul excesiv… Fără interacțiune, fără un schimb de replici, fără o juxtapunere de idei, fără conflicte, tensiuni ș.a.m.d., nu am fi devenit ceea ce suntem azi, poate că am fi rămas la stadiul de schiță modestă. Prietenii…ne arată drumul folosind semnale luminoase atunci când restul ne îndrumă pervers, din spatele călușului. Ne educă și ne maturizează, ne trezesc și ne susțin, chiar împotriva voinței noastre…chiar și atunci când știu că s-ar putea să ajungem să-i urâm, la un moment dat. Sunt bucăți din noi înșine, sădite în existențe paralele. Ne străfulgeră conștiința cu ciclicitatea unor comete, ghemotociți docil în cratere țesute abil, pe o scoarță de suflet.
Dă-mi ”like”. Cine știe, poate te ”împung” și ne împrietenim.
”This could be the beginning of a beautiful friendship”
