Acum aproximativ o sptamân primesc un mail. De la profu’ de Drept Fiscal. Zic: nu m-a chinuit destul tot anul cu proiecte, rezumate, scheme, lucrri, teste…? Dup ce c eram unul dintre cei 8 norocoși care se distrau în fiecare dimineaț de vineri jonglând cu taxe, impozite, sancțiuni ș.a.m.d…tocmai ddusem și examenul (pentru care cred c am învțat mai mult decât pentru toate materiile de BAC)…nu înțelegeam ce ar mai putea s vrea de la mine în așa o dimineaț însorit de iulie.
M apuc s citesc…cic m așteapt la el în birou în orarul de consultații, ziua de, la ora…M duc, zic ok, m-a fcut curios. Ajung acolo, intru, începe scoate el niște broșuri, mi le așeaz pe birou în faț și m întreab: ce prere ai? Arunc o privire…Master Internațional în Drept Fiscal. Zic: Da, de ce nu? Au burse?
Îmi explic el cam despre ce e vorba, îmi face câteva recomandri etc. Relevant, pentru post-ul curent, este faptul c din vorb în vorb, eu i-am spus c sunt român și coincidența a fcut ca el s fi participat în urm cu o sptmân la un soi de conferinț organizat de ANAF, sub directa coordonare a vice-președintelui Agenției (nu îmi aduc aminte numele acestuia iar site-ul www.anaf.ro nu pot spune c ar fi prea operabil, deci spre dezamgirea mea, nu v pot indica identitatea personajului principal).
De aici ar începe justificarea titlului acestui articol: a fost pentru prima dat, de când am plecat din România, când mi-a fost dat s aud rostindu-se cuvinte, nu numai pur si simplu bune, ci mai mult decât atât, de laud, cu referire la activitatea, integritatea și în special profesionalismul responsabil emanat de o autoritate statal româneasc. Îmbucurtor, fr doar și poate. M-am simțit bine, punct. Am simțit c nu sunt nebun, c exist o speranț, oameni competenți, foarte bine pregtiți, care s ne poat scoat din…c…necaz!
Mai mult decât atât, mi s-a spus foarte clar: dac Spania ar fi avut oameni cel puțin la fel de competenți în conducerea Agenției Tributare, nu s-ar mai fi ajuns la asemenea situații de criz parc preluate dintr-un serial de duzin, situații în care sunt fcuți cunoscuți și arhicunoscuți responsabilii dar nu sunt luate msurile corespunztoare și totul sfârșește cu un soi de mocirleal telenovelistic, împrștiat cu ajutorul mijloacelor de pres. Avem deci oameni foarte competenți și bine pregtiți exact acolo unde trebuie s fie, oameni integri, responsabili, și, foarte important, oameni capabili s atrag atenția asupra strii de fapt, asupra fiecrui lucru în parte și a randamentului echipei sale în raport direct cu managementul proiectului în cauz. Cel puțin din acest punct de vedere, am înțeles c pentru o persoan din exterior a contat foarte mult acest detaliu de leadership, și anume capacitatea inflexibil de a spune mereu lucrurilor pe nume: ce se face bine, ce se face prost, cine face bine, cine face prost și cum trebuie fcute lucrurile pentru a se îmbuntți rezultatele.
Eu sunt plecat de 4 ani de zile…și aud în sfârșit ceva de bine. Nu m mai întreab nimeni dac în România suntem toți țigani, dac avem mare, de ce dac sunt român nu sunt și negru etc etc. Da, sunt român și sunt mândru de asta. Ar fi momentul s renunțm la complexele de inferioritate și la statutul de victim, de paria ai Europei. Atât timp cât ne conștientizm valoarea și ne-o asumm, învțm s o și demonstrm în mediul potrivit, nu va mai îndrzni nimeni s ne priveasc peste umr. Citeam undeva c rezerva de patriotism se termin implacabil în momentul în care ajungi s petreci ceva timp în afara țrii și îți este înfțișat o alternativ palpabil, aproximativ diametral opus realitții cu care ai fost obișnuit pân în acel moment. Parțial adevrat. Eu mi-am rezervat patriotismul pentru aceste momente de speranț…speranța c se poate, speranța c, deși înc nu ne aflm pe drumul cel bun, mcar am început s-l cutam…
Bine ca ai ajuns la concluzia asta (desi putin cam tarziu – 4 ani – totusi niciodata nu e prea tarziu). Nu sunt si nu am fost de acord cu toti care scot putin capul in lumea “civilizata” si vor sa se rupa de tot ceea ce au fost. Daca stai sa analizezi atent toate aspectele unei societati occidentale observi multe hibe care stau si la ei neremediate de foarte mult timp, asa ca nu e Romania locul unde s-a strans toata incompetenta de pe pamant. Am intalnit intr-un an de zile in Anglia mai mult oameni limitati decat in toata viata mea din Romania si m-am lovit de multe probleme ale sistemului care, si nu o spun cu rautate, sunt mai grave decat la noi.
Am o cunostinta care (dupa doi ani la facultate in Anglia) se fereste sa pronunte “Romania” si se refera la tara noastra ca “locu’ ala de unde am plecat”. Si ca sa inchei intr-o nota placuta: i-as spanzura pe oamenii care isi vand in felul asta tara.
Da, și eu mă bucur…Am fost cât pe ce să mă resemnez și să mă dau bătut, trebuie să fi fost ceva karmic la mijloc.
Și da, ai dreptate, dacă stai să analizezi atent din fir-a-păr componentele societăților occidentale, într-adevăr poți observa cu mult mai multe sincope decât ne-am permite să adulmecăm prin România, dar ai văzut care e atitudinea: noi ne permitem, suntem de mult aici sus. Cu cât pleci de mai jos, cu atât orice oscilație pe verticală, fie ea cât de mică, e un adevărat eveniment.
Oricum, e un semn…nu mă îndoiesc de asta.
Concluzia? …. ca sa fiu amabil…..esti mult dar foarte optimist.
Nu e un defect dar o sa te doara.
Știam deja concluzia. Până acum eram optimist fără vreun motiv solid, acum aleg doar să nu mă mai tăvălesc în mocirlă plângându-mi de milă, mă agăț de ce pot.